Ce tăcere, ce răbdare
Ce tăcere, ce răbdare…
Să mă simt acum, aici.
Printre frunzele uscate
Colorate, mari și mici.
Un parfum, o floare ascunsă,
O pisica, poate-un măr.
Poate-un zumzet de albină
Rătăcit în alt decor?
Ce tăcere, ce răbdare…
Sa-mi simt pielea umezita
Și-o lumina sa-mi atingă
O șuviță răvășita
Să-mi simt sub picioare trosnet
De crengi aspre și uscate.
Ce tăcere, ce răbdare…
Să le simt acum pe toate.
Cum ar fi sa pui un anunt intr-o dimineata:
Sunt plecata dupa fluturi, visuri si cafea. Vin repede... Sau nu.
Leave a Comment