Octombrie. Toamna.

Octombrie. Toamna.

Vreau sa uit? Nu.

Pot sa uit? Nu.

Sa incerc sa uit? Nu.

Octombrie. Toamna. Mi-ai dat si mi-ai luat.

Imbratisez cu mainile reci o cana alba plina cu cafea. Continutul este parte din fericirea mea. Iubesc cafeaua si cred, cu tarie, ca si ea ma iubeste pe mine. Picioarele imi sunt dornice de o plimbare pe langa copacii inca verzi. Dar, am ales sa privesc in zare, sa iubesc cu ochii culorile si sa simt frumosul din tot si toate. Din cand in cand, ma legan timid in fotoliul de ratan care pare a fi parte din povestea mea.

Octombrie. Toamna. Ma apasa durerea.

Am vrut sa uit. Am crezut ca in felul acesta durerea va disparea. Dar, nu fac altceva decat sa o adancesc mai mult, si mai mult, si mai mult in locul ei creat special in sufletul meu. Simt ca ma mint pe mine insami. In fiecare Octombrie ma apasa cu putere durerea. Ma apasa cu putere amintirea acelei zile. Ma apasa cu putere gandul ca te-am avut, dar te-am pierdut.

Octombrie. Toamna. Ma gandesc  cum ar fi fost…

De multe ori, mi-am imaginat ca esti cu mine, in bratele mele, ca te simt, ca te alint, ca te alin, ca te iubesc. De multe ori, mi-am imaginat cum te-as fi invatat sa prinzi aripi colorate, sa zbori cat mai sus, sa vezi frumosul lumii si sa zambesti catre cel mai cel soare. De multe ori, mi-am imaginat chipul tau, ochii, parul, mirosul pielii, mainile intinse catre mine  si gura ta perfecta spunandu-mi ,,mama”. De multe ori, mi-am imaginat viata alaturi de tine, jocurile, calatoriile, aventurile. M-am vazut alaturi de tine in cele mai importante momente, cand ai ras, cand ai plans, cand ai invatat cuvinte noi, dar si cand ai gasit iubirea. De multe ori, mi-am imaginat cum te-am invatat sa iubesti oamenii, sa daruiesti,  sa fii parte din povestea vietii, sa fii independent si sigur pe tine si fiecare decizie sa-ti apartina si fiecare dezamagire sa te intareasca cu intelepciune.

Octombrie. Toamna. Te-as fi invatat…

Te-as fi invatat sa traiesti, sa faci greseli ca mai apoi sa cresti. Te-as fi invatat sa descoperi ca oamenii sunt buni si ti-as fi spus sa alegi intotdeauna adevarul. Te-as fi incurajat sa ai visuri, sa nu ai regrete ca sa nu fii dezamagit. Te-as fi incurajat sa nu iti fie frica de necunoscut, ci sa explorezi, sa ierti, sa ajuti, sa imbratisezi strans, sa razi in hohote, sa dansezi si sa numeri stele. Te-as fi invata, suflet pierdut, sa fii OM MARE.

Te iubesc o viata si inca una!

Octombrie, toamna. Acum respir. Acum am invatat sa fiu curajoasa.